Între modul de a creşte copii în Germania şi „armata” pe care o fac ţâncii din România există o diferenţă ca de la cer la pământ.
Dacă micuţul vrea să doarmă doar pe jumătate în pat, lăsaţi-l să o facă!
Concepţiile germane despre creşterea copilului sunt total diferite faţă de cele din România, unde copiii se ţin de fusta mamei până prin clasele primare. Practic, de la trei ani – vârsta la care statul este obligat să-i asigure copilului un loc la grădiniţă – acesta trebuie să facă multe lucruri singur: să se îmbrace, să reacţioneze cu ceilalţi, să mănânce singur (începe să se hrănească singur de la un an-doi) ş.a. Aşa că lăsaţi superprotecţia şi grijile exagerate deoparte şi nu vă sufocaţi copilul. Acesta are nevoie de independenţă şi de încrederea dumneavoastră, spun specialiştii germani.
Un proverb german foarte iubit (din moment ce poate fi auzit peste tot) sună aşa: „Copii mici – griji mici, copii mari – griji mari” (Kleine Kinder, kleine Sorgen, Große Kinder, große Sorgen).
Însă cine vede ce se întâmplă la locurile de joacă crede că de fapt mamele din Germania n-au niciun fel de grijă! Copiii sunt lăsaţi de la şase-şapte luni să se târască printre leagăne, balansoare şi tobogane, uneori şi să înghită nisip. Mai târziu, cei mici încep să se caţere pe plase şi pe scări, fără nici un ajutor.
Atitudinea de aparentă neimplicare din partea mamelor îi ajută pe copii să înveţe singuri să descopere lumea din jur şi locurile periculoase, dar mai ales să devină independenţi. Mamele stau deoparte şi nu intervin decât atunci când se întâmplă ceva grav. Dar îşi urmăresc copiii „din ochi” peste tot.
Copiii se descurcă singuri, de mici
Indiferent din ce cultură ar proveni, este bine ca părinţii să facă eforturi să se adapteze vieţii din Germania, altfel copilul va fi altfel decât ceilalţi şi, poate, marginalizat.
Pot fi de ajutor şi centrele de consultanţă, unde puteţi întreba tot ce vreţi să ştiţi despre educaţia germană, pe parcursul multor şedinţe. Psihologi şi socio-pedagogi vă stau la dispoziţie la toate centrele „Erziehungsberatungsstelle”. Trebuie numai să căutaţi aceste centre de care aparţineţi (pe google de exemplu, având „Erziehungsberatungsstelle” drept cuvânt cheie) şi să aveţi dorinţa de a merge acolo, cheful şi timpul necesare.
De altfel, nu doar aceste şedinţe la psiholog sunt facile pentru cei care locuiesc legal în Germania, ci şi orele la logoped sau ergotherapie, acolo unde este cazul. Toate costă, însă asigurarea de sănătate preia aceste costuri.
Erziehungsberatungsstelle: Copii mai puternici
Cum vor fi copiii mai puternici, mai siguri pe ei şi cum vor reuşi să se descurce singuri, inclusiv pentru a rezolva micile probleme dintre ei?
Specialiştii Erziehungsberatungsstelle au răspunsurile la toate aceste întrebări: lăsându-le încă de mici libertatea de a alege cu ce vor să se joace, ce doresc să mănânce, chiar şi cu ce să se îmbrace (din două-trei variante oferite); lăsându-i să opteze pentru un loc de joacă sau altul; acordându-le mai mult din timpul nostru pentru a-i asculta.
Cu alte cuvinte, stilul românesc de a le spune copiilor tot timpul ce să facă este exclus. Fiind independenţi de mici, copiii îşi dezvoltă gândirea, emotivitatea şi creativitatea. Vor avea idei, vor avea încredere în ei pentru a pune aceste idei în practică. Creativitatea unui copil este limitată când un părinte dictează mereu şi hotărăşte în locul lui.
Şi la grădiniţă, copiii primesc libertatea de a-şi alege ce le place, iar la unele grădiniţe pot chiar să-şi aleagă şi programul zilei. Ei trebuie să opteze zilnic pentru o activitate sau alta, în funcţie de ceea ce vor să facă: să meargă la grupa de muzică, pictură sau Basteln (lucrul de mână) ori sport. Deşi există şi părinţi care nu sunt de acord cu această formă de organizare, pe motiv că poate un copil ar alege în fiecare zi sport, psihologii motivează: „Este bine ca acest copil să se simtă bun într-un domeniu, apoi va trece şi la celelalte”.
Drept urmare, secretul pentru a avea un copil mai sigur pe el, cu încredere în forţele proprii, cu multe idei şi iniţiative ar putea sta exact în capacitatea noastră de a-i oferi micuţului mai multă libertate. Este destul de greu, în condiţiile în care unii dintre noi am fost crescuţi cu multă disciplină, uneori „ca la armată” şi stând în clasă cu mâinile la spate.
Dacă nu întrece măsura, lăsaţi copilul să râdă, să se bucure, să facă chiar şi mici greşeli. Nu trebuie certat pentru lucruri mărunte (cum ar fi faptul că a răsturnat ceva, chiar dacă
trebuie curăţat şi strâns totul), mai recomandă pedagogii germani.
Comparaţiile între cei mici, o greşeală majoră de educaţie
Dacă un copil reuşeşte să meargă mai devreme şi apoi, cu trecerea timpului, va fi performant la sport, altul poate fi bun în alte domenii, aşa că nu se fac comparaţii între copii nici măcar în glumă. Copiilor mai sensibili li se poate zdruncina încrederea în ei, iar cei mai tari pot prelua un spirit competitiv contraindicat pentru această vârstă (ridicarea ştachetei conduce la eşecuri).
Copiilor nu trebuie să li se spună că trebuie să fie buni la toate, să aibă performanţe în toate domeniile, pentru că presiunea la care sunt supuşi îi va face să cedeze. Oricum, ei nu vor putea să facă totul perfect (unul e mai bun la socotit, altul la vorbire, altul la muzică etc.). Văzând că nu pot fi la înălţimea aşteptărilor părinţilor, copiii îşi pot pierde cu uşurinţă încrederea în ei, şi vor ajunge în situaţia de a nu mai putea face lucruri pe care altfel le-ar fi realizat fără probleme.
Psihologii spun că, încă de mici, copiii trebuie să ştie că au voie să mai şi greşească. În special copiilor mai timizi (care sunt tentaţi mai degrabă să se retragă decât să facă vreo greşeală) nu trebuie să li se spună să tacă, dacă vorbesc incorect. Părintele trebuie să-i ajute cu tact să-şi perfecţioneze limbajul.
Vorbiţi-le copiilor despre sentimente!
În Germania se dă mare importanţă acestui aspect. Dezvoltarea emotivităţii echilibrate este promovată prin cărţi, teatre de păpuşi şi DVD-uri (pentru copii şi părinţi), prin cursuri şi broşuri speciale destinate educatorilor şi profesorilor.
În nordul Germaniei unul dintre programele prin care copiii mici sunt învăţaţi să-şi cunoască sentimentele este „ţesut” pe baza unei poveşti cu o fetiţă care se întîlneşte cu nişte spiriduşi care exprimă frica, mânia, bucuria şi tristeţea („Paula und die Kistenkobolde”).
Este foarte importantă recunoaşterea acestor sentimente de către copil, la el şi la alţii, notează iniţiatorii acestui proiect. Cunoscând ce se întâmplă cu sine (de exemplu când mi-e frică inima îmi bate mai tare, genunchii îmi tremură etc.), văzând apoi şi reacţiile altora (mimică, gesturi etc), copilul va recunoaşte sentimentul, îşi va da seama ce simte.
Tot pentru dezvoltarea unei afectivităţi normale, părinţii sunt sfătuiţi să-şi întrebe copiii cum se simt când sunt trişti sau bucuroşi, şi să aibă cu cei mici cât mai multe discuţii deschise despre sentimente. Aceste lucruri sunt foarte importante în relaţionarea copiilor cu alţii şi au menirea de a-i apăra pe cei mici, mai spun organizatorii programului promovat şi desfăşurat cu ajutorul poveştilor micuţei Paula şi ale spiriduşilor.
În Germania se pune foarte mult preţ şi pe stabilirea unor relaţii armonioase între copii. Până la 3-4 ani, copiii se joacă liber la grădiniţă, în cea mai mare parte a programului, activităţile organizate începând mai târziu.
Saci anti-nervozitate
În multe locuri există „saci” în care copiii pot „boxa”, atunci când sunt nervoşi. Metoda îi ajută să se descarce de sentimentele negative. Părinţii sunt sfătuiţi să le facă şi acasă copiilor asemenea săculeţi, pentru manifestarea controlată a furiei. Sacii anti-nervozitate pot fi umpluţi cu nisip sau cu orez; pe pânza lor poate fi si pictată şi o mutră nervoasă. Dacă prindeţi sacul de tavan, fixaţi-l bine. Atenţie ca pânza din care va fi făcut sacul să fie solidă, tare, deoarece altfel furia va trece la dumneavoastră, dacă orezul se va înprăştia peste tot. Metoda descărcării agresivităţii a fost folosită cu succes încă din anii ’70 în companiile japoneze, unde angajaţii suprasolicitaţi erau încurajaţi să arunce la ţintă în poze cu chipul şefului, să boxeze în pauzele de lucru sau să ţipe în săli izolate fonic.
Există pe piaţa germană o serie de cărţi care “fac copiii curajoşi”. Acestea au în vedere exprimarea sentimentelor. Pedagogii şi psihologii care elaborează aceste cărţi aduc soluţii şi pentru alte probleme: cum să-ţi învingi teama sau cum să reacţioneze un copil care este agresat.
Un articol de Gabriela Palade
N.R. Acest material a fost realizat cu ajutorul unor consultaţii oferite de specialiştii Erziehungsberatungsstelle.