Romaningermania.ro vă prezintă o suită de probe care trebuie rezolvate de copii pentru a fi declaraţi apţi să meargă la şcoală
"Am luat testul şi acum mă relaxez!"
În Germania, copiii de 6 ani, înscrişi pentru clasa I, sunt acceptaţi la şcoală doar în urma unui control medical, care include, pe lângă consultul corporal, şi câteva probe concrete care vizează motricitatea, capacitatea de înţelegere şi de concentrare. Cine nu trece testul, mai merge o dată în clasa pregătitoare pentru şcoală. Totuşi, astfel de cazuri nu se repetă prea des, iar atunci când se întâmplă, părinţii nu fac caz de acest lucru. Despre copilul care nu trece testul se spune că „nu este încă pregătit” să meargă mai departe, dar aceasta nu înseamnă că el are o problemă de nerezolvat.
Copiii sunt testaţi în Germania de câteva ori, până să ajungă în clasa I. Începând de la 3-4 ani, medicul pediatru le testează atât motricitatea, cât şi limbajul şi inteligenţa (nivelul de înţelegere, stabilirea relaţiilor între obiecte etc.). De pildă, la testarea motricităţii, copiii sunt puşi să deseneze ceva (la 4-5 ani pot face triunghiuri, cercuri, pătrate), apoi să sară într-un picior, să stea când într-un picior, când în celălalt; să meargă pe o linie dreaptă etc.
La proba de testare a dezvoltării limbajului şi a nivelului de înţelegere, copiilor li se arată imagini şi sunt puşi să recunoască despre ceea ce este vorba în acestea. Începând de la 4-5 ani imaginile care li se prezintă sunt complexe. Copiii trebuie să spună ce acţiune se petrece în imagini sau în succesiunea de imagini, să povestească „tabloul” pe care îl au în faţă. În jurul vârstei de 5 ani, ei trebuie să pună în ordinea potrivită imaginile, după acţiunile pe care acestea le înfăţişează. De exemplu o familie iese din casă, merge în parc, face picnic, apoi se întoarce când soarele este la apus, pregătindu-se de culcare. Acestea sunt doar câteva dintre „probele” testului care însoţeşte intrarea într-un nou an de viaţă.
În funcţie de rezultatele testului, părinţii primesc anumite recomandări sau câteodată chiar trimiteri la logoped, gimnastică sau ergoterapie. Atunci când există recomandarea de la medic, casele de asigurare vor plăti pentru aceste activităţi.
Gradul de dezvoltare al copilului contează nu numai pentru admiterea în clasa I, ci şi pentru avansarea de la o grupă la alta, în cadrul grădiniţei. Educatoarele, de pildă, au în vedere avansarea copilului de la o grupă la alta de preşcolari nu doar în funcţie de vârstă, ci şi în funcţie de dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia. Pe scurt, pe parcursul dezvoltării sale preşcolare, copilul va merge mai departe doar atunci când „este pregătit” să facă faţă unor noi cerinţe, principiu care se aplică şi la admiterea în clasa I.
Medicină şcolară: cu cât sunt descoperite mai repede problemele copilului, cu atât ele se pot corecta mai uşor
Obişnuiţi deja cu această mentalitate, părinţii privesc testările periodice ca fiind necesare şi folositoare. De aceea, ei consideră că posibila amânare a şcolii nu este un capăt de ţară, pentru că atât medicii, cât şi educatorii sau profesorii încearcă să aleagă soluţia cea mai bună pentru fiecare copil. Eventualele ambiţii ale părinţilor supăraţi că odraslele lor nu fac deocamdată faţă exigenţelor clasei pregătitoare sau admiterii în clasa întâi nu contează, atâta vreme cât specialiştii se pronunţă cu imparţialitate şi cu bună credinţă în cazul tuturor copiilor.
De altfel, şi în scrisoarea pe care o primesc acasă părinţii copilului care urmează să meargă în clasa I este explicată importanţa verificării stadiului de dezvoltare al copilului, din punct de vedere fizic, motric şi al dezvoltării vorbirii. Prin scrisori părinţii sunt sfătuiţi să coopereze atât cu medicii care se ocupă cu aceste controale-teste, cât şi cu reprezentanţii şcolilor, motivaţia fiind de asemenea clar exprimată: „Cu cât sunt descoperite mai devreme problemele copiilor, cu atât acestea se pot corecta mai uşor!”
În plus, plicul de la medicul special desemnat pentru asemenea controale mai conţine şi un formular cu date referitoare la sănătatea copilului (care trebuie completat de părinte), precum şi adresa cabinetului, schiţa zonei (cum se ajunge la cabinetul respectiv), data şi ora la care copilul trebuie dus la test. Dacă programarea nu poate fi respectată, părinţii trebuie să sune la medic pentru a fixa un alt termen.
La termenul stabilit, trebuie prezentate: carnetul de vaccinuri, „caietul galben” de sănătate (unde sunt trecute toate datele despre copil, de la naştere, inclusiv rezultatele testelor din fiecare an) şi, dacă este cazul, reţeta de ochelari sau celelalte trimiteri medicale. Acestora li se adaugă formularul cu întrebări-standard: ce boli a avut copilul, dacă este sub tratament, dacă a fost în spital şi de ce, dacă a fost operat, dacă primeşte medicamente, dacă a avut nevoie de anumite terapii (sport medical, logopedie, ergoterapie) etc. De altfel, şi la vizita propriu-zisă la medic, părintele care însoţeşte copilul va povesti despre tot ceea ce ţine de sănătatea micuţului, despre dezvoltarea sa, timp în care copilul este pus să desfăşoare o activitate oarecare (de pildă să coloreze ceva).
În ce constă testul pentru aspiranţii la statutul de „şcolar”?
Controlul corporal: test de auz, de vedere, ascultarea inimii şi a plămânilor; copilul este cântărit, măsurat.
Părinţii cu care am stat de vorbă ne-au povestit că, atunci când este descoperită o problemă, cum ar fi cea de acuitate vizuală sau auditivă, medicul care face verificările prescrie trimiteri către medicii de specialitate. Dacă din caietul cu vaccinuri rezultă că medicul pediatru a uitat să facă vreun vaccin, va primi şi acesta o scrisoare în care este atenţionat că vaccinul trebuie făcut.
În cazul copiilor mai plinuţi (fără a fi graşi, şi care în România ar fi consideraţi doar „bine făcuţi”), medicul calculează indicele de greutate corporală şi scrie recomandări pentru medicul de familie, mergând pănă la a-i sugera să prescrie în cazul „grăsuţului” o consultaţie la nutriţionist. Desigur, situaţiile care pot apărea sunt diferite de la un copil la altul.
UN MODEL DE TEST PENTRU CLASA I
Exemple de probe:
- Copilului îi este arătată o figură (un triunghi care are pe latura de jos „decupată” o uşă, deci un semicerc), pe care trebuie să o copieze întocmai;
- Copilului îi este arătat un alt desen, de exemplu o săgeată care are la coada ei două V-uri, pe care trebuie să o reproducă;
- Copilul îşi va scrie numele;
- Test joc – găsirea unui figuri care lipseşte, dintr-un şir. Copilului îi este arătat un tren de marfă, o locomotivă cu vagoane deschise, care poartă diferite forme geometrice. Un vagon este liber. În el copilul trebuie să indice ce ar trebui să fie acolo, să aleagă o figură (ascunsă) din desen. Acest „joc” se repetă de 7 ori;
- Ce imagine nu aparţine şirului? Copilului îi sunt prezentate, pe rând, şase şiruri de imagini, din care va alege imaginea care nu se potriveşte în şirul respectiv. Deşi jocul se repetă de şase ori, doar într-un singur caz va explica de ce anume nu se potriveşte imaginea aleasă în şirul respectiv. De exemplu, copilul arată că un ou nu are ce căuta într-un şir de alune de diferite tipuri. Copilul explică, de exemplu, că alunele cresc în copac, le mănâncă veveriţele, iar oul este făcut de găină.
- Proba de orientare în spaţiu. Copilului îi sunt arătate nouă imagini şi trebuie să indice poziţia diverselor obiecte (se verifică cunoaşterea noţiunilor de „în”, „lângă”, „în spate”, „în faţă”, „deasupra” etc.). De exemplu, în cazul testului de care dispunem noi: „pisica stă sub scaun”, „mărul este sub masă”, „mingea se află lângă poartă”, „zarul este în trompetă”, „broasca sare peste gard”, „prinţesa se află în (tractor) maşină”, „crocodilul stă întins între palmieri”, „zmeul se află în spatele copacului”, „zmeul este în faţa copacului”.
- Copilului i se dă un cuvânt, asociat cu imaginea corespunzătoare, şi trebuie să spună care este pluralul acelui cuvânt, de exemplu „o banană/două banane”. Proba se repetă pentru circa opt cuvinte.
- Copilul trebuie să repete după medic nişte sunete, „cuvinte care nu există”. De exemplu: la-ma-lo, ne-ta-por, me-zu-ra-tis, ti-lu-ma, ku-bi-ma-lo, an-gi-tam.
- Copilului îi sunt arătate imagini, trebuie să spună ceea ce vede în ele (aproximativ 16 imagini).
- Proba de sport. Copilul stă pe un covoraş care are o dungă groasă pe mijloc. Trebuie să sară lateral dintr-o parte în alta, fără să calce linia şi cât de repede poate, până aude ”Stop”. În tot acest timp medicul cronometrează, pentru a vedea dacă sunt respectate baremele.
Toţi copiii de 6 ani pe care i-am întrebat cum a fost la testul pe care l-au susţinut recent ne-au mărturisit că „foarte uşor”. Acest test vă ajută să vă faceţi o idee despre ceea ce înseamnă controlul respectiv în Germania.
Citiţi şi:
Clasa pregătitoare pentru şcoală, obligatorie în Germania
Cum fentează nemţii autorităţile pentru a-şi băga copilul la o şcoală mai bună?
Ce facem cu copilul în vacanţă dacă nu avem bonă?
Întrecerile şi ambiţiile româneşti ruinează psihicul copilului