În Germania iarna se fac înscrierile pentru anul şcolar ce începe în august
Copiii germani primesc loc în şcolile din apropierea locuinţei, deseori însă unii părinţi – mai ales dacă locuiesc în cartiere mai prost cotate (şi care au şcoli slabe) – încearcă să-şi înscrie odrasla la o şcoală mai bună. Cea mai frecventă metodă de „a fenta” autorităţile este aceea de a declara un domiciliu fals, de regulă la prieteni. Copiii sunt afectaţi de faptul că sunt nevoiţi să mintă, susţin specialiştii. Iar părinţii sunt şi ei apăsaţi de situaţie şi trăiesc cu teama că vor fi prinşi, potrivit unui articol apărut recent în cotidianul „Hamburger Abendblatt”. Româningermania.ro vă oferă unele sugestii cu privire la alegerea şcolii copilului. Ce puteţi face cu privire la şcoala copilului atunci când nu aveţi bani pentru a locui într-un cartier german bun, care să vă permită înscrierea copilului dumneavoastră la o şcoală bine cotată?
Părinţii copiilor care urmează să intre la şcoală vor primi scrisoare de la cea mai apropiată unitate de învăţământ (cea la care sunt arondaţi). Pentru clasa pregătitoare („Vorschule”) vor da şi un test (amănunte aici) iar rezultatul va fi trimis în şcoala unde copilul se va înscrie. Mulţi părinţi însă îşi lasă copilul la clasa pregătitoare din cadrul grădiniţei (în Germania există posibilitatea de a alege între cele două tipuri de clasă pregătitoare, una constituită în cadrul grădiniţei, alta în cadrul şcolii, însă cei care vor ca micuţul să facă ceva carte şi să se adapteze mai uşor în clasa I optează, de regulă, pentru şcoală). Aşa se face că adevărata bătălie pentru un loc într-o şcoală mai bună se va da abia la intrarea în clasa I.
Scrisorile cu privire la înscrierea copilului la şcoală vor veni pe adresa părinţilor la sfârşit de an, în ianuarie fiind fixată deja întâlnirea cu părinţii şi copilul (fiind de altfel şi perioada de înscriere în şcoli). Răspunsul din partea şcolii, care anunţă în ce unitate de învăţământ va fi înscris copilul, va ajunge prin martie, în condiţiile în care şcoala începe în luna august.
Cum se face împărţirea pe şcoli?
În scrisoarea pe care o primesc acasă părinţii copilului care urmează să intre în clasa întâi sunt trecute cele mai apropiate şcoli din cartier (pot fi vreo cinci la număr) şi le este recomandat să aleagă dintre acestea. Nu scrie nicăieri „obligat” şi veţi vedea mai departe de ce.
Forumularul pentru înscriere trebuie depus la şcoala unde copilul este arondat, chiar dacă părinţii nu vor opta pentru această şcoală (dosarele vor fi trimise între şcoli, după distribuire şi fixarea locurilor). Părinţii pot trece pe formular trei şcoli, în ordinea preferinţelor. Pot fi alte trei şcoli, din alte cartiere, dar atunci există riscul ca, rămas pe dinafară, copilul să primească loc la o unitate de învăţământ mai proastă decât cea de care aparţine. Pentru că principalul criteriu de selecţie este distanţa dintre şcoală şi adresa la care locuieşte copilul. Aşa că fiecare şcoală va accepta mai întâi micuţii care locuiesc în apropiere şi abia apoi, dacă rămân locuri libere, va lua şi alţi copii, folosind acelaşi criteriu (introducând adresa copilului pe internet se obţine imediat distanţa până la şcoală, în kilometri).
De aceea părinţii trebuie să se gândească foarte bine când completează formularul, astfel încât să aleagă o şcoală unde au şanse de a obţine un loc. Când au „norocul” de a locui lângă o şcoală bine cotată, este foarte simplu: vor trece pe primul loc această şcoală, unde au şansele cele mai mari. („Teoretic, copilul va fi în şcoala noastră, nu are de ce să nu primească loc. Dar nu putem să vă spunem exact decât după distribuirea locurilor, prin martie”, va răspunde secretara).
Cei care doresc o şcoală şi mai bună, aflată în zonă, dar la o distanţă de peste un kilometru (se poate cere la secretariat să calculeze distanţa), vor întreba în perioada înscrierilor la şcoala dorită care este situaţia, câţi copii s-au înscris etc. Ei pot spera ca părinţii din imediata apropiere a şcolii “vânate” să aleagă o altă unitate de învăţământ dintre cele recomandate. Dacă secretara şi conducerea le vor spune că există şanse, părinţii vor trece acea şcoală pe locul întâi. În cazul în care nu vor avea succes, vor primi loc la şcoala trecută pe locul al doilea. Mulţi părinţi însă nu riscă, şi trec direct pe locul întâi şcoala unde există şanse mai mari de a obţine un loc. Cei care vor să-şi forţeze norocul, aleargă disperaţi în perioada înscrierilor de la şcoala la şcoală, îşi calculează la sânge şansele, fac calcule peste calcule, se agaţă de orice posibilitate pentru a-şi duce copilul la şcoala dorită. Pentru că, şi pentru o astfel de situaţie, există şi „portiţe” de scăpare.
„Portiţe” legale
Deşi puţini ştiu, chiar şi dintre nemţi, există unele „portiţe” legale care permit înscrierea copilului la altă şcoală decât cea de domiciliu. Se poate invoca, de pildă, o situaţie de excepţie, şi anume cea în care copilul care urmează să fie înscris la şcoala dorită are deja o soră sau un frate care frecventează această unitate de învăţământ. Cu alte cuvinte, dacă fratele a obţinut locul în şcoala bună, iar între timp familia s-a mutat în alt cartier, copilul mai mic are şansa să primească un loc în aceeaşi şcoală.
O altă “portiţă” se poate deschide pentru copiii care au urmat deja clasa pregătitoare la şcoala bună. Pentru a fi înscrişi în clasa I la aceeaşi şcoală, ei trebuie să aducă o hârtie de la psiholog sau de la medic din care să rezulte că pentru dezvoltarea copilului este important să nu fie schimbată şcoala. Soluţia este potrivită în cazul unui copil mai timid sau care se acomodează mai greu în colectivul de elevi.
Întrebată dacă hârtia de la medic sau de la psiholog ar putea fi o soluţie, directoarea unei şcoli din Hamburg ne-a răspuns: „Acest lucru nu garantează un loc în şcoala noastră, dar poate oferi o şansă prin invocarea unei situaţii de excepţie, deci puteţi încerca”.
Sigur, primirea copilului dumneavoastră în şcoala dorită depinde şi de conducerea şcolii, de oamenii care judecă aceste cazuri şi iau hotărârea cu privire la împărţirea locurilor.
Soluţia ilegală
Unii dintre părinţii care doresc cu orice preţ să-şi înscrie copilul la o şcoală mai bună încearcă şi soluţii ilegale, chiar cu riscul de a fi amendaţi. Ei îşi declară la autorităţile locale o altă adresă, într-o zonă bună, de obicei unde locuiesc prieteni sau cunoştinţe. Astfel, copilul lor va fi acceptat la şcoală.
Alţi părinţi se declară chiar a fi separaţi în fapt (cel în întreţinerea căruia se află copilul declară o adresă pe lângă şcoala dorită), dar numai pentru câteva luni. “Separarea” se încheie imediat după înscrierea la şcoală, deoarece altfel familia intră în complicaţii financiare greu de rezolvat. Mai precis, autorităţile calculează impozitul ţinând cont de această separare. Celibatarii plătesc taxe mai mari pe venituri, şi astfel bugetul familiei micinoase se diminuează cu o sumă importantă de bani; de exemplu, la un venit al familiei de câteva mii de euro, se pot pierde şi 800 de euro.
Un recent articol publicat în cotidianul german „Hamburger Abendbaltt” (hamburgerabendblatt.de) dezvăluie că unii germani folosesc această metodă, care nu este însă lipsită de riscuri: pe lângă amenda de până la 200 de euro, copilul poate fi nevoit să se mute de la şcoala în care a pătruns atât de greu.
În plus, părinţii intervievaţi declară că simt apăsaţi de faptul că trebuie să mintă şi le este teamă tot timpul că se va descoperi faptul că au minţit. „Mă simt vinovată şi mă aştept mereu să primesc o scrisoare de la autorităţi, prin care totul să zboare (să se ducă de râpă)”, a declarat pentru „Hamburger Abendblatt” o mamă care şi-a declarat adresă falsă. Celor care recurg la asemenea metode le este atât de teamă să nu fie descoperiţi, încât nu povestesc nimănui: „Nu ştim decât noi şi prietena de la care am dat adresa”, spune un alt părinte.
Specialiştii declară că este greu pentru copil să mintă mereu, el fiind afectat de faptul că trebuie să le spună tuturor, chiar şi prietenilor, o adresă falsă. Potrivit aceleiaşi surse, se poate întâmpla ca părinţii altor copii să reclame că un copil din clasă şi-a dat adresa greşită: „În Hamburg, părinţii au denunţat o familie iar şcoala a verificat adresa”.
Deşi unii părinţi (care nu au acces la şcoli foarte bune din cauza zonelor în care locuiesc) susţin că nu este corect să nu poată fi aleasă şcoala copiilor în mod liber, alţii sunt perfect mulţumiţi de prevederile legale. „Nu vrem ca locurile copiilor din această zonă să fie luate (prin minciună- n.r.) de alţi copii (care nu ar avea dreptul aici -n.r.)”, a declarat pentru „Hamburger Abendblatt” un părinte din comitetul de conducere („Camera Părinţilor”) al unei şcoli de elită din Hamburg.
În umbra unui copil bun stă un părinte care i-a căutat o şcoală bună
Care este miza?
Deşi lucrurile nu sunt spuse atât de clar nicăieri unde sunt aduse în discuţie problemele legate de înscrierea în şcoli, în Germania există, ca peste tot în lume, o departajare clară între bogaţi şi săraci. Astfel, există cartierele bogaţilor; zonele unde locuiesc oameni cu o situaţie financiară foarte bună (aici predomină nemţii, şcolile sunt foarte bune, de elită); zonele locuite de „pătura medie” (acestea devin tot mai amestecate, fiind locuite de nativi şi de străini, însă unele şcoli sunt foarte bine cotate); cartierele mai puţin bune şi zonele proaste (de obicei cu mulţi străini, care refuză să se integreze) şi zonele rău-famate.
Părinţii care le doresc copiilor un viitor mai bun evită şcolile din ultimele două zone. Cea mai bună soluţie pentru ca micuţul dumneavoastră să nu ajungă într-o şcoală slabă este aceea de a nu locui într-o zonă ieftină. Ştim că nu întotdeauna acest sfat poate fi urmat, nefiind la îndemâna oricui să plătească o chirie mare.
Însă nu numai pentru copii, ci şi pentru profesori este greu atunci când trebuie să lucreze într-o şcoală din cartierele proaste, unde locuiesc, aşa cum am arătat, străini neintegraţi (în ciuda eforturilor autorităţilor), care trăiesc din ajutorul social.
G. M, o tânără germană care a predat la o asemenea şcoală, la clasele I-IV (după terminarea facultăţii, fiindcă în Germania „învăţătorii” au facultate!) ne-a povestit cât de greu îi era printre elevii – în majoritate musulmani – care nu aveau nici un respect faţă de femei, fie ele şi profesoare. „Făceau o asemenea gălăgie, încât cu greu puteam să-mi ţin ora. Am încercat tot felul de metode, apoi am mers la directorul şcolii, să găsim o soluţie împreună. Mi-a spus că, deşi cunoaşte situaţia, nu a găsit nici o soluţie”, ne-a povestit G.M.. Tânăra învăţătoare, pe atunci însărcinată, a mărturisit că a fost atât de stresată de problemele profesionale încât i-a fost teamă că va pierde sarcina.
Aceste lucruri ne-au fost confirmate şi de câteva familii de români care au locuit pentru început în astfel de zone, apoi au trebuit să se mute pentru a putea înscrie copilul la o altă şcoală, deoarece la şcoala proastă pierdea teren la învăţătură.
Ce pot face românii care aleg zone proaste pentru că nu au bani?
Ce pot face totuşi românii veniţi legal la muncă în Germania, care vor să-şi înscrie copiii la o şcoală mai bună, fără a plăti prea mult pe chirie? În primul rând, sfatul nostru este să aleagă o zonă mai bună şi un apartament cu mai puţine camere, decât un apartament mare şi spaţios, situat într-o zonă cu şcoli proaste!
Pentru cei care nu sunt mulţumiţi de cât învaţă la şcoală copilul lor, ca şi pentru cei care au nevoie de ajutor suplimentar, se poate găsi un preparator. Anunţuri pentru preparatori sunt şi pe internet; le găsiţi dând căutare pe google.de după oraşul în care locuiţi şi cuvântul-cheie „Nachhilfe”. Există şi studenţi care nu cer prea mult pentru meditarea unui copil. O soluţie şi mai ieftină este să apelaţi la „casele de joacă” care au diferite programe, printre care ajutorul la teme (3 ore pe zi, inclusiv pânzul, poate costa cam 1,50 euro); detalii despre astfel de case aici
Şcolile catolice ar putea fi, la rândul lor, o soluţie, doar că acolo există lungi liste de aşteptare, adică trebuie să vă treceţi pe listă chiar şi cu doi ani înainte de înscrierea copilului la şcoală. În aceste şcoli criteriile de selecţie par să fie puţin diferite, fiind puse în balanţă şi alte aspecte, nu doar distanţa faţă de şcoală. De altfel, atunci când suni să te interesezi de înscriere la o asemenea şcoală, prima întrebare este: „Copilul e botezat?”. Apoi, dacă ajungi să iei formulare, vei constata cu uimire că, deşi la toate celelalte şcoli documentele cu pricina lasă loc pentru două adrese sub numele părinţilor – în caz că locuiesc separat – şcolile catolice prevăd doar o singură adresă a familiei. „Când am spus că eu şi tatăl copilului avem adrese diferite, secretara m-a întrebat imediat dacă suntem despărţiţi şi în acte (ştiut fiind că la nemţi durează mult divorţul- n.r). Când i-am spus că în acte nu, dar în realitate – da, mi-a răspuns că atunci mai avem o şansă. Am renunţat totuşi, pentru că nu voiam ca la acţiunile lor copilul meu să se simtă diferit, fiind singurul din clasă care locuieşte fără tată”, ne-a spus C.L., mama unei fetiţe de 5 ani.
Totuşi, înscrierea la şcolile catolice ar putea reprezenta un avantaj şi o şansă pentru familiile ortodoxe şi catolice care vin din România, împreună cu copiii.
O altă soluţie ar putea fi găsirea unei locuinţe în sate, în afara oraşelor (dar atunci trebuie făcute calculele referitoare la transportul zilnic), unde chiriile sunt mult mai mici. Zonele rurale sunt locuite în majoritate de nemţi, iar şcolile sunt bune. În acest caz trebuie luat însă în calcul faptul că integrarea poate fi una mai dificilă, ştiut fiind că germanii nu acceptă întotdeauna cu uşurinţă străinii, mai ales în micile comunităţi.